Protectia la foc a acoperisurilor si al lucrarilor de termo hidroizolatii terase
Acoperișurile și sistemele de hidroizolatii terase sunt zone critice expuse riscului de incendiu exterior: jar purtat de vânt, materiale incandescente, radiație termică sau scântei provenite de la clădiri învecinate. Pentru a evalua corect nivelul de protecție, Uniunea Europeană aplică testele CEN/TS 1187, ce conduc la clasificarea EN 13501-5: Broof, Croof, Droof si Eroof.
Cea mai înaltă clasificare – Broof – garantează că acoperișul oferă rezistență superioară la foc.
Ce este clasificarea Broof și de ce este importantă pentru hidroizolatii terase?
Clasificarea BROOF(t1–t4) certifică faptul că un acoperiș sau un sistem de hidroizolații terase:
-
nu întreține arderea
-
nu permite propagarea flăcării
-
nu se perforează sub acțiunea focului
-
nu degajă picături incandescente
-
nu lasă flacăra să pătrundă în termoizolație
-
menține stabilitatea membranelor hidroizolante
Este obligatorie în numeroase proiecte și recomandată pentru:
✔ proprietari de terase și case
✔ dezvoltatori imobiliari
✔ proiectanți, arhitecți și verificatori
✔ hale industriale și clădiri comerciale
Broof(t1–t4) – Explicarea completă a celor 4 Metode de Testare CEN/TS 1187
Metoda T1 :
-
Evaluează rezistența acoperișului la scânteile care cad direct pe suprafață. Materialul este expus la scântei și fragmente incandescente pentru a determina dacă se poate aprinde
Metoda T2 :
-
Testează rezistența la scântei combinate cu vântul. Simulează condițiile în care scânteile sunt purtate de vânt către acoperiș, verificând dacă acțiunea combinată poate provoca aprinderea sau răspândirea flăcărilor.
Metoda T3 :
-
Include scântei, vânt și expunere crescută la surse de căldură, simulând efectul unui incendiu în apropierea acoperișului.
Metoda T4 :
-
Simulează un incendiu de pădure sau un incendiu major în aer liber, expunând învelișul la scântei, vânt și radiații termice intense, pentru a testa rezistența la aprinderea și răspândirea flăcării.
Cum se obține un sistem de acoperiș Broof(t1–t4)?
Pentru a obține clasificarea, este testat întregul sistem, nu doar membrana:
-
membrană hidroizolantă (APP, PVC, TPO, bitum),
-
termoizolație (PIR, vată minerală),
-
suport (beton, OSB, tablă cutată),
-
adeziv / fixare mecanică,
Un sistem de hidroizolații terase nu poate fi considerat Broof fără test complet.
Exemple de sisteme compatibile cu Broof(t1–t4)
-
membrane bituminoase cu grafit expandabil sau cu protecție minerală,
-
membrane TPO cu stabilizatori ignifugi,
-
membrane PVC cu auto-stingere,
-
acoperișuri inversate cu vată minerală,
-
terase necirculabile cu balast de pietriș,
-
sisteme de hidroizolații terase pentru clădiri rezidențiale și industriale.
Hidroizolatii terase cu membrane bituminoase conform celor 4 standarde europene de incercari la foc.
Rezistenta la foc a membranelor bituminoase pentru lucrarile de hidroizolatii terase, acoperisuri si fundatii, este realizata prin adaugarea de grafit expandabil in partea superioara a membranelor. Grafitul, fiind de origine naturala, este foarte ecologic, este insolubil si actioneaza ca un agent de protectie impotriva focului, printr-un efect de umflare. Acest lucru nu permite aparitia flacărilor si degajarea căldurii, oprește orice picurare și limitează dezvoltarea fumului. Grafitul nu se scurge, determinand ca efectul ignifug sa ramana stabil foarte multi ani.
In plus fata de aceste aspecte, membranele bituminoase utilizate in lucrarile de hidroizolatii terase si acoperisuri, se conformeaza in totalitate celor 4 standarde europene de protectie la foc. Mai jos aveti rapoartele testelor de incercare la foc pentru membranele IKO si Derbigum.
Hidroizolatii terase cu IKO
Hidroizolatii terase cu Derbigum
Pentru a putea fi folosit într-o constructie, un produs de izolare trebuie să treacă testul la foc.
Rezultatele acestor teste sunt utilizate de către constructori pentru a determina cea mai bună izolație rezistenta la foc disponibilă pentru nevoile lor. Procesul de clasificare european implică o combinație de cinci teste riguroase concepute pentru a evalua produsul la o serie intreaga de caracteristici: combustibilitatea, nivelul de căldură, răspândirea flăcării și eliberarea fumului. Odată testat, produsul primește o clasificare.
Clasificarea cuprinde trei evaluari.
Prima evaluare cuprinde clasificarea cu A1, A2, B, C, D, E sau F.
A1 este nivelul cel mai înalt nivel de performanță, în timp ce F este cel mai mic. Produsele A2 si B sunt clasificate cu combustibilitate limitată, iar de la C inclusiv până la F sunt clasificate drept combustibile în ordine crescătoare.
A doua clasificare se referă la emisiile de fum în timpul combustiei, a arderii. Acest lucru este indicat printr-un rating de s1, s2 sau s3, de la cea mai mare la cea mai mică performanță. Clasificările emisiilor de fum nu sunt furnizate pentru produsele cu rating general E sau F.
A treia clasificare se referă la nivelul producției de aparitie de picături- particule ce apar in timpul timpul combustiei. Acest lucru este indicat printr-un rating de d0, d1 sau d2, de la cea mai mare la cea mai mică performanță.
Produsele clasificate E primesc o clasificare a picăturilor în flăcări d2. Produsele clasificate F nu primesc niciuna.
